Mi'as dori atat de mult pe cineva. Sa fie al meu si eu sa fiu a lui. Sa ne potrivim perfect, ca piesele de puzzle. Sa ne topim unul in celalalt seara de seara si sa formam o chestie omogena dar in stare gazoasa, sa ne raspandim peste tot, in mare, in cantece, in dragoste... Si totusi sa fim impreuna orice s'ar intampla.
Si cand am fi imreuna am face tot ce ne trece prin cap. Am lua un roman de dragoste, l'am arunca in sus si am face ccea ce scrie pe pagina la care se deschide. Si asta sa numim spontaneitate. El sa fie tipul de care as fi indragostita lulea iar eu sa fiu mica lui Eva...
Si sa fim oricine, oricand, chiar daca am fi tot noi, dar numai noi sa stim. Ceilalti sa stie ca suntem altcineva. Ciudat, nu? Si totusi romantic.
Si poate va intrebati de ce vreau eu asa ceva? De ce as da paharul de vin si filmele siropoase pe o viata ca asta? Pentru ca, daca el mi'ar cere'o, as face'o din pura dragoste. As face'o ca sa certific faptul ca il iubesc... ca sa pun un sigiliu pe plicul catre dragostea noastra...
Atat mai vreau. Pe acel cineva. Si sa ne apartinem reciproc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu