Si'au fugit in lume.
Si n'aveau nimic mai mult decat o motocicleta, o chitara si dragostea lor, dar nici nu le trebuia nimic mai mult. Mergeau cu viteza spre nicaieri si puteau face orice vroiau. Nici nu se gandeau la dimineata in care parintii vor intra in camera si vor gasi patul gol si un bilet de adio scris cu stiloul cu penita stramba. Tot ceea ce conta erau azi si maine. Trecutul era o carte deja scrisa si publicata pe care n'o mai puteau modifica.


Vantul ii flutura prin par in timp ce se tinea de Fat-Frumos'ul ei ca sa nu cada. Autostrada era goala. Nici nu'si auzea gandurile si nici nu vroia. Lasase in urma diplome, prieteni si parinti. Avea banii din portofel si hainele de pe ea si se pregatea sa inceapa o noua viata departe, cat mai departe, unde nimeni sa nu o cunoasca si unde putea face ce vroia ea fara sa ceara voie. Isi implinise, oficial, visul.



Pacat ca a murit inainte de primul sarut.

Olipiada la romana:
-de ce dracu tre sa fie asezata tot timpu in acest weekend blestemat?
-am rezistat cu brio tentatiei de a sccrie o compunere de dragoste
-mi'am facut noi pretini :D
-pentru prima data in doi ani, diriga nu m'a sunat sa ma intrebe ce am facut [da mai bine ca nu]
-ana e complet nebuna/ticnita/aiurita. stie ea mai bine
-nici macar nu ne'au asezat in ordine
-ne'au pus sa scriem "I. Teodoreanu/G. Calinescu". si asa ceva nu se face 8-|
-oare Jose Marti se scrie cu un "s" sau cu doi? ca io am scris cu unu

Da. Atata am de zis. Ma intorc la plutitul in dragoste. Paa!

Mda. Sambata e olimpiada la romana. Urasc olmipiada la romana. Tot timpul e in februarie. La mijlocul lui ferbruarie. Si ma deregleaza complet. Pentru ca in aceasta cea mai tampita luna din an in care aproape vine primavara, se topeste si gheata de pe sentimentele mele. Intelegeti ce vreau sa zic.
Sunt pur si simplu reglata sa ma indragostesc la sfarsitu iernii-inceputu primaverii. Mor in fiecare toamna si renasc primavara. Si totusi NU sunt un copac :)). Daca dragostea ar fi un anotimp, ar fi primavara frate. Dar primavara asta se pare ca nu vom mai corupe profele cu... martisoare sau flori, dar, ma intreb, oare eu voi fi corupta de EL cel de acum cu ceva? Ca nu m'ar deranja :">.
Ah, de ce dracu trebuie sa ma indragostesc acum cand tabara astia pe mine cu olimpiadele? De ce? De ce? DE CE? Ma enervez si incet incet innebunesc de durere, ma apuca visarea si scrisul despre dragoste. Ma rog, eu sunt eu, n'ai ce sa'mi faci.

In concluzie, iubesc. Dinou si repetitiv. A venit vremea plutitului pe alei cu pasi marunti, a holbatului la cer, a uitatului in gol in timpul orelor. Bine ai [aproape] venit, primavara!

pur si simplu ma simteam vinovata daca nu il puneam pe blog :))

Ah. M’a pocnit asa dintr’o data. M’a pocnit, pur si simplu. Asa cum dimineata ma pocneste vantul rece, asa cum ma pocneste vocea maicamii cand ma scol. M’a pocnit dragsotea. Da, acel sentiment superciudat si superaiurea care iti pompeaza emotia prin vene de fiecare data cand il vezi.

Si, parca peste noapte, m’am transformat iar in fetita indragostita de vara trecuta. Il iubesc. Incontrolabil, imprevizibil, imposibil. Dureros de imposibil.

Si ma uit pe postarile de vara trecuta. Si ma gandesc: nu m’am schimbat deloc. Am crescut cativa centimetri in inaltime, mi s’au latit soldurile si mi s’a subtiat talia. Dar de iubit, iubesc la fel ca acum 8 luni; nimic nu s’a schimbat si se pare ca nimic nu se va schimba. Si as putea fi acelas suflet intr-o mie de corpuri, ca tot asta de acum as ramane.

Si nici acum nu iubesc un tip frumos; nu ii iubesc nici inteligenta, nici banii si nici mecla. Il iubesc pe el. Si punct. Nici acum nu ma pieptan de dimineata si nici acum n’am renuntat sa’mi pun cinci lingurite de zahar in cafea. Pot spune ca nu m’am schimbat deloc.

Doar ca sunt mai matura, am invatat o gramada de lucruri in astea 8 luni. Am invatat ca daca nu sunt dotata cu aripi, mai bine nu incerc sa zbor, ca daca nu pot spune nimic, mai bine sa tac si sa nu spun prostii, ca mai bine ma opresc din cautat daca lucrul pe care il caut e mai degraba imaterial, si ca orice ar crede lumea, n’am sa ma schimb si n’am sa ma conformez unui tipar ca sa fiu acceptata; trebuie sa invat sa fiu acceptata pentru ceea ce SUNT. Pentru felul in care m’am nascut. Nimeni nu umbla la ADN-ul meu, da?

Si degeaba ma ascund sub sarcasme si umor negru. Fac asta pentru ca stiu ca nu am ce sa va zic voua. Nu pot sa descriu dragostea in cuvinte. E o emotie, o simti intr’un fel unic, de fiecare data altfel.

Si sufletul meu nu e nimic mai mult decat o portocala decojita de catre dragoste. E ceva moale si usor de stricat. Asa ca purtati’va cu grija cu mine.

vai. a trecut si zua asta idioata de sfantu' valentin, care [apropo] mi'a patruns sufletul cum o pula patrunde o pizda, pardon, cum un ac patrunde un balon umflat. Si in cinstea acestei zile, am folosit pasta aia scumpa de albit dintii pe care mama o tine in fundu dulapului crezand ca nu stiu de ea.
Hmm. Si am fost si la opera. La aia de copii. Iuhuuu. Si am mai si dat 5.3 lei ca sa imi irosesc 50 de minute din viata si sa vad o gloata de prosti [cica] cantand. Defapt, nici macar n'am avut vedere panoramica la gloata de prosti ca Dorotea [niciodata n'am stiut cum i se scrie numele] acoperea tot. Minunat inceput de saptamana.

cica prietenii te sprijina si te ajuta. ca sunt aia care te salveaza in situatii limita. dar se pare ca "prietenii" mei nu vor nici macar sa mearga 2 statii de tramvai chiar daca e in interesul lor.